?

Sa mor eu daca mai pun suflet in vreo relatie...de orice fel ar fi ea.Nu mai pot cu treaba asta .La ce bun?La ce bun ca mai bine de un an de zile am fost impecabila in postura de best friend pentru cineva care (socant)am aflat azi ca nu merita asta?Nu merg asa departe sa spun ca nu ma merita pe mine,pentru ca asta ar insemna sa ma pun deasupra celorlalti,ori eu inteleg notiunea de prieten in mod obisnuit si nu supranatural.Dar imping limita rabdarii mele epuizate catre faptul ca sunt oameni care merita singuratatea,izolarea si renegarea din partea celorlalti.
Desi limita despre care vorbesc aici era aparent destul de departe,cateodata nu e nevoie decat de o scanteie plapanda pentru a aprinde focul si e usor periculos sa joci pe un teren pe care nu il cunosti bine de la un capat la altul.El nu stia terenul decat pana la jumatate.Jumatate pe care am parcurs-o impreuna in timp...destul timp.Apoi in cateva minute am parcurs singura cealalta jumatate de distanta...iar el a ramas la centru.Acum ramane intrebarea daca ma intorc dupa el pentru runda a doua...